- bijuteríe
- s. f., art. bijutería, g.-d. art. bijuteríei; pl. bijuteríi, art. bijuteríile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
bijuteríe
Look at other dictionaries:
bijuterie — BIJUTERÍE, bijuterii, s.f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (şi pietre preţioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecţionarea şi vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIJUTERÍE s.… … Dicționar Român
broşă — BRÓŞĂ, broşe, s.f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de aşchiere cu tăişuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeţei (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr … Dicționar Român
gemă — GÉMĂ, geme, s.f. Nume generic pentru orice piatră preţioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr o piatră preţioasă sau semipreţioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă =… … Dicționar Român
medalion — MEDALIÓN, medalioane, s.n. 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o şuviţă de păr etc. şi care se poartă de obicei la gât. ♦ Ramă ovală sau rotundă în care este fixată o… … Dicționar Român
monta — MONTÁ1, montez, vb. I. tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcţionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre preţioase într o bijuterie. 2. A… … Dicționar Român
podoabă — PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (pop.) Nume dat… … Dicționar Român
giuvaer — GIUVAÉR, giuvaere (giuvaeruri), s.n. Bijuterie. [var.: juvaér s.n.] – tc. cevahir (pl. lui cevher). Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: DLRM giuvaér ( re), s.n. – Bijuterie, podoabă. – var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier … Dicționar Român
giuvaier — GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s.n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal preţios (şi pietre scumpe); bijuterie. ♦ fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calităţi. [var.: juvaiér s.n.] – Din tc. cevahir (pl. lui… … Dicționar Român
odor — ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. fig. Fiinţă iubită, preţuită;… … Dicționar Român
pandantiv — PANDANTÍV, pandantive, s.n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănţişor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colţurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă.… … Dicționar Român
